HĂU1, hăuri, s. n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ◊ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preț. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
HĂU2, hăuri, s. n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie. (Sursa: Sinonime )
hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină. (Sursa: DAR )
hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri (Sursa: Ortografic )
HĂU1 ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ◊ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )
HĂU2 ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui (Sursa: NODEX )
| hău substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hău | hăul |
| plural | hăuri | hăurile |
| genitiv-dativ | singular | hău | hăului |
| plural | hăuri | hăurilor |
| vocativ | singular | hăule |
| plural | hăurilor |
