HĂRNICÍE s. f. Zel în muncă, spor la lucru; sârguință, vrednicie; destoinicie. – Harnic + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

HĂRNICÍE f. Efort fizic sau intelectual susținut în realizarea unui lucru; manifestare de om harnic. [G.-D. hărniciei] /harnic + suf. ~ie (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

HĂRNICÍE s. râvnă, silință, sârguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sârg, (înv.) activitate, diligență. (E de admirat ~ lui.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

HĂRNICÍE s. v. capacitate, competență, destoinicie, pregătire, pricepere, seri-ozitate, valoare, vrednicie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Hărnicie ≠ lenevie, trândăvie (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

hărnicíe s. f., art. hărnicía, g.-d. hărnicíi, art. hărnicíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard