HĂMESÍ, hămesesc, vb. IV. Intranz. (Fam.) A flămânzi peste măsură, a fi lihnit de foame. – Cf. alb. hamïs. (Sursa: DEX '98 )
HĂMESÍ vb. v. lihni. (Sursa: Sinonime )
hămesí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hămesésc, imperf. 3 sg. hămeseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hămeseáscă (Sursa: Ortografic )
A HĂMESÍ ~ésc intranz. fam. A flămânzi peste măsură; a lihni. /cf. alb. hamës (Sursa: NODEX )
| hămesi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) hămesi | hămesire | hămesit | hămesind | singular | plural |
| hămesește | hămesiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | hămesesc | (să) hămesesc | hămeseam | hămesii | hămesisem |
| a II-a (tu) | hămesești | (să) hămesești | hămeseai | hămesiși | hămesiseși |
| a III-a (el, ea) | hămesește | (să) hămesească | hămesea | hămesi | hămesise |
| plural | I (noi) | hămesim | (să) hămesim | hămeseam | hămesirăm | hămesiserăm, hămesisem* |
| a II-a (voi) | hămesiți | (să) hămesiți | hămeseați | hămesirăți | hămesiserăți, hămesiseți* |
| a III-a (ei, ele) | hămesesc | (să) hămesească | hămeseau | hămesiră | hămesiseră |
* Formă nerecomandată
