HĂITÁȘ2,hăitași, s. m. Om care, făcând gălăgie mare, stârnește vânatul din ascunzători și îl gonește spre vânători; gonaci, gonaș, bătăiaș, hăitar, crainic (3). – Haită + suf. -aș. (Sursa: DEX '98 )
HĂITÁȘ1,hăitașe, s. n. (Reg.) Acțiunea de stârnire a vânatului. – Din magh. hajtás. (Sursa: DEX '98 )
HĂITÁȘ s. bătăiaș, gonaci, gonaș, mânător, (reg.) ciocănaș, hăitar, (prin Mold.) botaș. (~ la o vânătoare.) (Sursa: Sinonime )
hăitáș,hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar. (Sursa: DAR )
hăitáș (gonaci) s. m., pl. hăitáși (Sursa: Ortografic )
hăitáș (stârnirea vânatului) s. n., pl. hăitáșe (Sursa: Ortografic )
