HĂDĂRĂU, hădăraie, s. n. Hădărag (2). – Din magh. hadaró. (Sursa: DEX '98 )
HĂDĂRĂU s. v. jug, jujeu. (Sursa: Sinonime )
hădărău (piesă de moară) s. n., art. hădărăul; pl. hădăráie (Sursa: Ortografic )
| hădărău substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | hădărău | hădărăul |
| plural | hădăraie | hădăraiele |
| genitiv-dativ | singular | hădărău | hădărăului |
| plural | hădăraie | hădăraielor |
| vocativ | singular | hădărăule |
| plural | hădăraielor |
