GĂURÍT1 s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GĂURÍT2, -Ă, găuriți, -te, adj. Care are una sau mai multe găuri, prevăzut cu una sau mai multe găuri; în care s-a făcut o gaură; care e plin de găuri; perforat2, bortelit, bortit. ♦ Care s-a stricat, s-a degradat formând găuri. Haină găurită. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GĂURÍT adj. 1. perforat, scobit, sfredelit, străpuns, (înv. și reg.) potricălit, (Mold. și Bucov.) bortelit, bortit. (O piesă de metal ~.) 2. v. spart. 3. v. zdrențuit. 4. v. cariat. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

GĂURÍT s. v. găurire. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

găurít s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GĂURÍ, găuresc, vb. IV. Tranz. A face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti. ♦ Refl. A se strica, a se degrada în urma găuririi. [Pr.: gă-u-] – Din gaură. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A GĂURÍ ~ésc tranz. (materiale, obiecte) A prevedea cu o gaură (sau cu mai multe găuri). /Din gaură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

A SE GĂURÍ pers. 3 se ~éște intranz. A se deteriora formând găuri. /Din gaură (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GĂURÍ vb. 1. a perfora, a scobi, a sfredeli, a străpunge, (înv. și reg.) a petrece, a potricăli, (reg.) a găuni, a sfredeluși, (Mold. și Bucov.) a borteli, a borti, (prin Ban.) a butori, (Olt.) a răzbici, (prin vestul Transilv.) a sclidiri. (A ~ într-un material dur.) 2. v. sparge. (Blidul s-a ~ la fund.) 3. v. zdrențui. 4. v. caria. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

GĂURÍ vb. v. composta. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

găurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găurésc, imperf. 3 sg. găureá; conj. prez. 3 sg. și pl. găureáscă (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard