GĂLĂGÍE s. f. Zgomot puternic (de glasuri, de mașini etc.); larmă, hărmălaie, tărăboi. [Var.: (reg.) hălăgíe s. f.] – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
GĂLĂGÍE f. Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; zarvă. [G.-D. gălăgiei] /cf. ucr. galas (Sursa: NODEX )
GĂLĂGÍE s. 1. v. hărmălaie. 2. v. zgomot. (Sursa: Sinonime )
Gălăgie ≠ liniște, muțenie, tăcere, liniștit (Sursa: Antonime )
gălăgíe s. f., art gălăgía, g.-d. gălăgíi, art. gălăgíei; pl. gălăgíi (Sursa: Ortografic )
| gălăgie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gălăgie | gălăgia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | gălăgii | gălăgiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | gălăgie, gălăgio |
| plural | — |
