GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau, p. gener., de păsări de curte vii. 2. (Fam.) Hoț de găini; p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GĂINÁR s. v. borfaș, cătușă, chingă, erete, pungaș, uliu. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

găinár s. m., pl. găinári (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GĂINÁR ~i m. 1) rar Vânzător de găini. 2) Persoană care fură găini. 3) Persoană care fură lucruri mărunte; hoț de boarfe; borfaș. 4) fam. Persoană care se ocupă de afaceri ilicite neînsemnate; bișnițar. /găină + suf. ~ar (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard