GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
GĂGĂÚȚĂ adj. invar., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. (Sursa: Sinonime )
găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic. (Sursa: DAR )
găgăúță (femeie prostănacă) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe (Sursa: Ortografic )
găgăúță (bărbat prostănac) s. m., pl. găgăúți (Sursa: Ortografic )
GĂGĂÚȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz (Sursa: NODEX )
| găgăuță (prostănacă) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | găgăuță | găgăuța |
| plural | găgăuțe | găgăuțele |
| genitiv-dativ | singular | găgăuțe | găgăuței |
| plural | găgăuțe | găgăuțelor |
| vocativ | singular | găgăuță, găgăuțo |
| plural | găgăuțelor |
| găgăuță (prostănac) substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | găgăuță | găgăuța |
| plural | găgăuți | găgăuții |
| genitiv-dativ | singular | găgăuță | găgăuței, găgăuții |
| plural | găgăuți | găgăuților |
| vocativ | singular | găgăuță, găgăuțo |
| plural | găgăuților |
