GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. – Gât + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
GÂTÁR s. (reg.) grebănar, hamut, spătar. (~ la ham.) (Sursa: Sinonime )
gâtár s. n., pl. gâtáre (Sursa: Ortografic )
GÂTÁR ~e n. Curea lată de la ham care se trece peste greabănul calului, la înhămat. /gât + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| gâtar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gâtar | gâtarul |
| plural | gâtare | gâtarele |
| genitiv-dativ | singular | gâtar | gâtarului |
| plural | gâtare | gâtarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
