GÂRBOVÍ,gârbovesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni) A deveni gârbov; a se cocârja. ◊ Tranz. fact. Anii l-au gârbovit. – Din gârbov. (Sursa: DEX '98 )
GÂRBOVÍ vb. a se cocârja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se încovoia, a se îndoi. (S-a ~ de tot din cauza bătrâneții.) (Sursa: Sinonime )
gârboví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gârbovésc, imperf. 3 sg. gârboveá; conj. prez. 3 sg. și pl. gârboveáscă (Sursa: Ortografic )
GÂRBOV, -Ă,gârbovi, -e, adj. (Despre oameni) Care are spinarea încovoiată (de bătrânețe); gârbovit. – Din bg. gărbav. (Sursa: DEX '98 )
A GÂRBOVÍ ~ésctranz. A face să se gârbovească; a gheboșa; a cocoșa; a cocârja. /Din gârbov (Sursa: NODEX )
A SE GÂRBOVÍ mă ~éscintranz. A-și încovoia spatele (de bătrânețe, de greutăți etc.); a deveni gârbov; a se gheboșa; a se cocoșa; a se cocârja. /Din gârbov (Sursa: NODEX )
GÂRBOV ~ă (~i, ~e)(despre oameni) Care este cu spatele încovoiat (de bătrânețe, de greutate etc.); ghebos; grebănos. /<bulg. gărbav (Sursa: NODEX )
GÂRBOV adj. 1. v. gârbovit. 2. v. adus. (Sursa: Sinonime )
gîrbóv (gấrbovă), adj. – Adus de spate. – Mr. gîrbuv. Sl. grŭbavŭ (Cihac, II, 115), cf. bg. gărbav, sb. grbav (Daničič, III, 392). – Der. gîrbovi, vb. (a îndoi; a se îndoi spatele sub povara anilor); (în)gîrbovit, adj. (gîrbov); gîrbovie, s. f. (bătrînețe); gîrbovitor, adj. (care îndoaie spatele); gîrbovenie (var. gîrboveală,) s. f. (bătrînețe); gîrboveană, s. f. (Trans., articulație a genunchiului); gîrjob (var. gîrjobat, (în)cîrjob(at), cîrlobat), adj. (adus de spate), încrucișare cu cîrje (DAR). (Sursa: DER )
gârbov adj. m., pl. gârbovi; f. sg. gârbovă, pl. gârbove (Sursa: Ortografic )
