GÂNGURÍT s. n. Sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurire. – V. gânguri. (Sursa: DEX '98 )
GÂNGURÍTn. 1) v. A GÂNGURI. 2) Sunet caracteristic lipsit de articulație definită, produs de copiii mici. 3) Sunet caracteristic scos de porumbei sau turturele. /v. a gânguri (Sursa: NODEX )
GÂNGURÍT s. 1. gângurire. (~ul copiilor mici.)2. v. uguit. (Sursa: Sinonime )
gângurít s. n. (Sursa: Ortografic )
GÂNGURÍ,gânguresc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: (2) gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică. (Sursa: DEX '98 )
A GÂNGURÍ ~éscintranz. 1) (despre copii mici) A încerca să vorbească, scoțând sunete puțin articulate. 2) (despre porumbei și turturele) A scoate sunete prelungi și repetate caracteristice speciei; a ugui; a gurlui. /Onomat. (Sursa: NODEX )
GÂNGURÍ vb. 1. (prin Munt.) a sopeltivi, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Un copil mic care ~.)2. a ugui. (Turturelele ~.) (Sursa: Sinonime )
gângurí vb., ind. prez. 3 pl. gângurésc, imperf. 3 sg. gângureá; conj. prez. 3 sg. și pl. gângureáscă (Sursa: Ortografic )
