GÂCÍ, gâcesc, vb. IV. Tranz. V. ghici. (Sursa: DEX '98 )
| gâci verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) gâci | gâcire | gâcit | gâcind | singular | plural |
| gâcește | gâciți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | gâcesc | (să) gâcesc | gâceam | gâcii | gâcisem |
| a II-a (tu) | gâcești | (să) gâcești | gâceai | gâciși | gâciseși |
| a III-a (el, ea) | gâcește | (să) gâcească | gâcea | gâci | gâcise |
| plural | I (noi) | gâcim | (să) gâcim | gâceam | gâcirăm | gâciserăm, gâcisem* |
| a II-a (voi) | gâciți | (să) gâciți | gâceați | gâcirăți | gâciserăți, gâciseți* |
| a III-a (ei, ele) | gâcesc | (să) gâcească | gâceau | gâciră | gâciseră |
* Formă nerecomandată
