GÚȘTER, (I) gușteri, s. m., (II, III) guștere, s. n. I. S. m. Specie de șopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrănește cu insecte (Lacerta viridis).II. S. n. (Reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omușor. III. S. n. (Med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter. (Sursa: DEX '98 )
GÚȘTER s. (ZOOL.; Lacerta viridis) (reg.) șopârlă. (Sursa: Sinonime )
GÚȘTER s. v. beregată, crup, esofag, gâtlej, luetă, omușor, uvulă. (Sursa: Sinonime )
gúșter (-ri), s. m. – 1. Varietate de șopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omușor. – 5. Anghină. – Mr. guștu, megl. gușter. Sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ „șopîrlă”, ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. gușteroaică, s. f. (șopîrlă); gușteriță, s. f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); gușterariță, s. f. (anghină). (Sursa: DER )
gúșter (zool. ) s. m., pl. gúșteri (Sursa: Ortografic )
gúșter (gâtlej, boală la copii) s. n., pl. gúștere (Sursa: Ortografic )
GÚȘTER ~im. 1) Șopârlă cu spatele verde și cu coada foarte lungă, care se hrănește cu insecte; șopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe și stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omușor; uvulă; împărătuș. /<bulg., sb. gušter (Sursa: NODEX )
angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin [!] unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină. (Sursa: Scriban )
