GUTÚIE, gutui, s. f. Fructul gutuiului; alămâioară, măr-gutuie. [Pr.: -tu-ie] – Din gutui. (Sursa: DEX '98 )
GUTÚIE s. (BOT.) (reg.) alămâioară, (Transilv.) măr-gutuie. (Sursa: Sinonime )
gutúie s. f., art. gutúia, g.-d. art. gutúii; pl. gutúi (Sursa: Ortografic )
GUTÚIE ~i f. Fruct al gutuiului. [G.-D. gutuii] /Din gutui (Sursa: NODEX )
MĂR-GUTÚIE s. v. gutuie. (Sursa: Sinonime )
măr-gutúie (fruct) s. f., pl. mere-gutúi (Sursa: Ortografic )
| gutuie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gutuie | gutuia |
| plural | gutui | gutuile |
| genitiv-dativ | singular | gutui | gutuii |
| plural | gutui | gutuilor |
| vocativ | singular | gutuie, gutuio |
| plural | gutuilor |
