GURÍȚĂ, gurițe, s. f. Diminutiv al lui gură. ♦ Sărut. – Gură + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
GURÍȚĂ s. v. piscoaie, vrană. (Sursa: Sinonime )
guríță s. f., g.-d. art. guríței; pl. guríțe (Sursa: Ortografic )
GURÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la gură) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune; sărut. /gură + suf. ~iță (Sursa: NODEX )
| guriță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | guriță | gurița |
| plural | gurițe | gurițele |
| genitiv-dativ | singular | gurițe | guriței |
| plural | gurițe | gurițelor |
| vocativ | singular | guriță, gurițo |
| plural | gurițelor |
