a lătra ca o șulfă = a fi guraliv GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură ). (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
GURALÍV s., adj. v. flecar . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închis (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard
guralív adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíve (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
GURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /<bulg. govorliv (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
guraliv adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular gurali v gurali vul gurali vă gurali va plural gurali vi gurali vii gurali ve gurali vele genitiv-dativ singular gurali v gurali vului gurali ve gurali vei plural gurali vi gurali vilor gurali ve gurali velor vocativ singular gurali vule gurali vo plural gurali vilor gurali velor
