GUIȚÁT s. n. Faptul de a guița; strigăt specific scos de porci (când sunt flămânzi, speriați etc.); guițătură. [Pr.: gu-i-] – V. guița. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GUIȚÁT n. 1) v. A GUIȚA. 2) Sunet caracteristic scos de porci. /v. a guița (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GUIȚÁT s. grohăit, grohăitură, guițare, guițătură, (reg.) grohot. (~ul porcului.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

guițát s. n., pl. guițáturi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GUIȚÁ, pers. 3 guíță, vb. I. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate strigăte caracteristice speciei; a covița. [Pr.: gu-i-] – Din guiț. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A GUIȚÁ pers. 3 guíță intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, prelungi și ascuțite, caracteristice speciei; a face „guiț-guiț”. /Din guiț (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GUIȚÁ vb. v. grohăi. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

guițá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. guíță (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

covițăĭésc v. intr. (d. coviț, rudă cu vsl. kvičuti, bg. kvicý și gucam, sîrb. kvičati, [kvocati, a cloncăni], rus. kvičátĭ, ceh. kvičeti, kovičeti; alb. kuis, ngr. koizo; germ. quieken, quieksen, id. Bern.). Est. Țip de nemulțămire [!], vorbind de porc orĭ de purcel. – În nord cuvíț, în vest guíț, a -țá. V. grohăĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard