GUÁNO s. n. Îngrășământ organic natural, bogat în fosfor (și în azot), care se găsește în mari cantități în America de Sud, provenit din acumularea excrementelor și a cadavrelor de păsări, de lilieci din peșteri, a cadavrelor unor animale marine, etc. – Din fr. guano. (Sursa: DEX '98 )
GUÁNOn. Îngrășământ organic rezultat din descompunerea, în condițiile unei clime uscate, a unor resturi de origine animalieră. [Sil. gua-] /<fr. guano (Sursa: NODEX )
GUÁNOs.m. Rocă sedimentară fosfatică, formată prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, care se folosește ca îngrășământ organic natural. ♦ Îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. [Pron. gua-. / < fr., sp. guano, cf. peruv. huano]. (Sursa: DN )
GUÁNOs. m. 1. rocă sedimentară fosfatică, prin acumularea excrementelor și a resturilor unor păsări marine, îngrășământ agricol natural. 2. îngrășământ preparat din deșeurile industriei de prelucrare a cărnii. (< fr., sp. guano) (Sursa: MDN )