GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1. (Sursa: DEX '98 )
GRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.) (Sursa: Sinonime )
grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză (Sursa: Ortografic )
A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapă (Sursa: NODEX )
| grăpa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) grăpa | grăpare | grăpat | grăpând | singular | plural |
| grăpează | grăpați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | grăpez | (să) grăpez | grăpam | grăpai | grăpasem |
| a II-a (tu) | grăpezi | (să) grăpezi | grăpai | grăpași | grăpaseși |
| a III-a (el, ea) | grăpează | (să) grăpeze | grăpa | grăpă | grăpase |
| plural | I (noi) | grăpăm | (să) grăpăm | grăpam | grăparăm | grăpaserăm, grăpasem* |
| a II-a (voi) | grăpați | (să) grăpați | grăpați | grăparăți | grăpaserăți, grăpaseți* |
| a III-a (ei, ele) | grăpează | (să) grăpeze | grăpau | grăpară | grăpaseră |
* Formă nerecomandată
