GRĂDINÁR, grădinari, s. m. Persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini. – Grădină + suf. -ar. (Sursa: DEX '98 )
GRĂDINÁR s. v. horticultor. (Sursa: Sinonime )
grădinár s. m., pl. grădinári (Sursa: Ortografic )
GRĂDINÁR ~i m. Persoană care se ocupă cu creșterea legumelor și a florilor. /grădină + suf. ~ar (Sursa: NODEX )
| grădinar substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | grădinar | grădinarul |
| plural | grădinari | grădinarii |
| genitiv-dativ | singular | grădinar | grădinarului |
| plural | grădinari | grădinarilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
