GRUZÍN, -Ă, gruzini, -e, s. m. și f., adj. Georgian. – Din rus. gruzin. (Sursa: DEX '98 )
gruzín s. m., adj. m., pl. gruzíni; f. sg. gruzínă, g.-d. art. gruzínei, pl. gruzíne (Sursa: Ortografic )
| gruzin substantiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gruzin | gruzinul | gruzină | gruzina |
| plural | gruzini | gruzinii | gruzine | gruzinele |
| genitiv-dativ | singular | gruzin | gruzinului | gruzine | gruzinei |
| plural | gruzini | gruzinilor | gruzine | gruzinelor |
| vocativ | singular | gruzinule | gruzino |
| plural | gruzinilor | gruzinelor |
