Dex.Ro Mobile
GRUPÁ, grupez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) aduna la un loc, a (se) reuni într-un grup. ♦ Tranz. A comasa. 2. Refl. A se alătura unei mișcări, unui curent, unui conducător (militând pentru o idee). 3. Tranz. A împărți, a repartiza în grupuri. – Din fr. grouper. (Sursa: DEX '98 )

GRUPÁ vb. I. tr., refl. A (se) aduna, a (se) forma în grupuri. [< fr. grouper]. (Sursa: DN )

GRUPÁ vb. tr., refl. a (se) aduna, a (se) reuni în grup. (< fr. grouper) (Sursa: MDN )

GRUPÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. asocia. 3. v. comasa. (Sursa: Sinonime )

grupá vb., ind. prez. 1 sg. grupéz, 3 sg. și pl. grupeáză (Sursa: Ortografic )

GRÚPĂ, grupe, s. f. 1. Colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. ♦ Cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă. ♦ (Rar) Grup (2). 2. Subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune. ◊ Grupă sangvină = fiecare dintre categoriile de clasificare a sângelui, întemeiată pe ansamblul de caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei sangvine. ♦ Spec. Fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite. – Din fr. groupe. (Sursa: DEX '98 )

A GRUPÁ ~éz tranz. 1) A face să se grupeze. 2) A împărți în grupuri; a clasifica. 3) (întreprinderi) A uni într-o singură unitate (în vederea obținerii unui randament mai mare); a comasa. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

A SE GRUPÁ mă ~éz intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se aduna în grup. 2) A adera la o mișcare pe baza comunității de idei, de concepții sau scopuri. /<fr. grouper (Sursa: NODEX )

GRÚPĂ ~e f. 1) Colectiv mic de oameni, care aparține unei organizații mai mari. ~ de studenți. 2) Subdiviziune în anumite științe constând din elemente cu trăsături comune. ~a sistemului periodic. 3): ~ sangvină categorie a sângelui având la bază anumite caracteristici ale globulelor roșii și ale plasmei. [G.-D. grupei] /<fr. groupe (Sursa: NODEX )

GRÚPĂ s.f. 1. Mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ♦ (Mil.) Cea mai mică subunitate de instrucție și de luptă. ♦ Unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. Subdiviziune în științele naturii alcătuită din elemente care prezintă caractere comune. ♦ (Chim.) Fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ◊ Grupă sanguină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele. [< fr. groupe]. (Sursa: DN )

GRÚPĂ s. f. 1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi. ◊ (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă. ◊ unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii. 2. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune. ◊ (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare. ♦ ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic. 3. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune. 4. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice. (< fr. groupe) (Sursa: MDN )

GRUPĂ SECUNDÁRĂ s. v. subgrupă. (Sursa: Sinonime )

grúpă s. f., g.-d. art. grúpei; pl. grúpe (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
grupa   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) grupa grupare grupat grupând singular plural
grupea grupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) grupez (să) grupez grupam grupai grupasem
a II-a (tu) grupezi (să) grupezi grupai grupași grupaseși
a III-a (el, ea) grupea (să) grupeze grupa grupă grupase
plural I (noi) grupăm (să) grupăm grupam gruparăm grupaserăm, grupasem*
a II-a (voi) grupați (să) grupați grupați gruparăți grupaserăți, grupaseți*
a III-a (ei, ele) grupea (să) grupeze grupau grupa grupaseră
* Formă nerecomandată

grupă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gru grupa
plural grupe grupele
genitiv-dativ singular grupe grupei
plural grupe grupelor
vocativ singular grupă, grupo
plural grupelor