GRÓTĂ, grote, s. f. (Livr.) Peșteră. – Din fr. grotte. (Sursa: DEX '98 )
GRÓTĂ s.f. Peșteră; adâncitură, cavernă subterană. [Cf. fr. grotte, it. grotta]. (Sursa: DN )
GRÓTĂ s. f. peșteră; cavernă (1). (< fr. grotte) (Sursa: MDN )
GRÓTĂ s. v. peșteră. (Sursa: Sinonime )
grótă s. f., pl. gróte (Sursa: Ortografic )
GRÓTĂ ~e f. livr. Cavitate subterană naturală, cu ieșire la suprafață. /<fr. grotte (Sursa: NODEX )
| grotă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | grotă | grota |
| plural | grote | grotele |
| genitiv-dativ | singular | grote | grotei |
| plural | grote | grotelor |
| vocativ | singular | grotă, groto |
| plural | grotelor |
