grobián (grobiéni), s. m. – Grosolan, bădăran. Germ. grobian, în parte prin intermediul pol. grobian, rus. grubianŭ (Cihac, II, 130; Sanzewitsch 204; DAR). – Der. grobienie, s. f. (grosolănie). (Sursa: DER )
grobián adj. m. (sil. -bi-an), pl. grobiéni (sil. -bi-eni); f. sg. grobiánă, pl. grobiéne (Sursa: Ortografic )
GROBIÁN ~ánă (~éni, ~éne)și substantival Care vădește lipsă de educație; cu apucături grosolane; mârlan; mojic; bădăran; mitocan. /<germ. grobian (Sursa: NODEX )