Dex greșeală, greseala, definiţie greșeală, dex.ro Mobile

(A ști) ca (pe) Tatăl nostru = (a ști) foarte bine, pe de rost, fără greșeală
A cere (sau a prezenta, a exprima) scuze = a-și exprima părerea de rău pentru o greșeală făcută; a cere iertare
A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit
A o băga pe mânecă = a fi prins cu minciuna, a nu mai ști cum să îndrepte o greșeală, a o sfecli
A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții) = a fi deznădăjduit; a regreta enorm o greșeală făcută
A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de desperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută
A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet
A ști pe de rost (sau pe dinafară, ca pe apă, ca apa, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce întocmai, din memorie, fără greșeală
A-și pune cenușă în cap = a se pocăi, a-și recunoaște vina sau greșeala
A-și spăla păcatul (sau păcatele) = a ispăși o greșeală, o vină

GREȘEÁLĂ, greșeli, s. f. Faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere); eroare; (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc. ◊ Loc. adv. Fără greșeală = perfect. Din greșeală = fără voie, involuntar, neintenționat. – Greși + suf. -eală. (Sursa: DEX '98 )

GREȘEÁLĂ ~éli f. Încălcare conștientă sau involuntară a unui principiu, a unei norme, a unui adevăr; eroare. ~eli în vorbire. ~ de tipar. ◊ Din ~ din neatenție; din întâmplare. [G.-D. greșelii] /a greși + suf. ~eală (Sursa: NODEX )

greșeală substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	greșeală	greșeala
nominativ-acuzativ	plural	greșeli	greșelile
genitiv-dativ	singular	greșeli	greșelii
genitiv-dativ	plural	greșeli	greșelilor
vocativ	singular	greșeală, greșealo
vocativ	plural	greșelilor