GREFÓN, grefoane, s. n. (Med.) Grefă2 (1). – Din fr. greffon. (Sursa: DEX '98 )
GREFÓN s.n. Fragment de țesut sau de organ transplantat; grefă2. [Pl. -oane. / < fr. greffon]. (Sursa: DN )
GREFÓN s. n. grefă2 (1). (< fr. greffon) (Sursa: MDN )
GREFÓN s. v. transplant. (Sursa: Sinonime )
grefón s. n., pl. grefoáne (Sursa: Ortografic )
GREFÓN ~oáne n. med. v. GREFĂ II. /<fr. greffon (Sursa: NODEX )
| grefon substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | grefon | grefonul |
| plural | grefoane | grefoanele |
| genitiv-dativ | singular | grefon | grefonului |
| plural | grefoane | grefoanelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
