GREFÁRE, grefări, s. f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. – V. grefa. (Sursa: DEX '98 )
GREFÁRE s.f. Acțiunea de a grefa și rezultatul ei. [< grefa]. (Sursa: DN )
GREFÁRE s. v. grefă, transplant, transplantare. (A efectua ~ unui organ.) (Sursa: Sinonime )
grefáre s. f., g.-d. art. grefării; pl. grefări (Sursa: Ortografic )
GREFÁ, grefez, vb. I. Tranz. (Med.) A face o grefă2; a aplica o grefă2. – Din fr. greffer. (Sursa: DEX '98 )
A GREFÁ ~éz tranz. med. (organe, țesuturi) A substitui printr-o grefă. /<fr. greffer (Sursa: NODEX )
GREFÁ vb. I. tr. 1. (Med.) A face o grefă2. 2. (Fig.) A introduce, a insera. [< fr. greffer]. (Sursa: DN )
GREFÁ vb. tr. 1. a transplanta o grefă2. 2. (fig.) a introduce, a insera. (< fr. greffer) (Sursa: MDN )
GREFÁ vb. v. transplanta. (Sursa: Sinonime )
grefá vb., ind. prez. 1 sg. greféz, 3 sg. și pl. grefeáză (Sursa: Ortografic )
| grefa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) grefa | grefare | grefat | grefând | singular | plural |
| grefează | grefați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | grefez | (să) grefez | grefam | grefai | grefasem |
| a II-a (tu) | grefezi | (să) grefezi | grefai | grefași | grefaseși |
| a III-a (el, ea) | grefează | (să) grefeze | grefa | grefă | grefase |
| plural | I (noi) | grefăm | (să) grefăm | grefam | grefarăm | grefaserăm, grefasem* |
| a II-a (voi) | grefați | (să) grefați | grefați | grefarăți | grefaserăți, grefaseți* |
| a III-a (ei, ele) | grefează | (să) grefeze | grefau | grefară | grefaseră |
* Formă nerecomandată
| grefare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | grefare | grefarea |
| plural | grefări | grefările |
| genitiv-dativ | singular | grefări | grefării |
| plural | grefări | grefărilor |
| vocativ | singular | grefare, grefareo |
| plural | grefărilor |
