GRÉBLĂ,greble, s. f. 1. Unealtă sau mașină agricolă cu ajutorul căreia se strâng paiele, fânul etc. sau cu care se mărunțesc bulgării de pământ, se nivelează solul etc. 2. Construcție orientată transversal pe un curs de apă, servind la oprirea buștenilor. – Din bg. greblo. (Sursa: DEX '98 )
GRÉBLĂ s. v. buhai. (Sursa: Sinonime )
gréblă (gréble), s. f. – 1. Unealtă cu dinți (de lemn sau de fier) și cu coadă lungă pentru strîns fîn, paie etc. – 2. (Arg.) Pieptene. – Mr. griblă, megl. greblă. Bg. greblo (Cihac, II, 126; Conev 73) sau sb. grebla, grablje (Meyer 119; Skok 70), cf. alb. grambëlë; din sl. grabja „răpire” (Miklosich, Lexicon, 140), cf. grăbi. – Der. grebla, vb. (a da cu grebla); grebleș, adj. (îndoit, încovoiat). (Sursa: DER )
gréblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. gréblei; pl. gréble (Sursa: Ortografic )
GREBLÁ,greblez, vb. I. Tranz. A aduna, a strânge ceva cu grebla; a lucra, a nivela ceva cu grebla. – Din greblă. (Sursa: DEX '98 )
A GREBLÁ ~éztranz. 1) (fin, paie, gunoaie etc.) A strânge cu grebla. 2) (pământul săpat sau arat) A nivela cu grebla. 3) depr. (părul) A descâlci și aranja cu pieptenele (sau cu degetele); a pieptăna. /Din greblă (Sursa: NODEX )
GRÉBLĂ ~ef. Unealtă agricolă manuală constând dintr-o bară cu dinți de metal sau de lemn, fixată într-o coadă lungă de lemn și folosită pentru a aduna ceva (paie, fân, gunoaie etc.) de pe o suprafață sau pentru a nivela pământul arat sau săpat. ◊ ~ mecanică mașină agricolă pentru strânsul cerealelor cosite. /<bulg. greblo (Sursa: NODEX )
greblá vb. (sil. -bla), ind. prez. 1 sg. grebléz, 3 sg. și pl. grebleáză; conj. prez. sg. și pl. grebléze (Sursa: Ortografic )
