GREÁȚĂ,grețuri, s. f. 1. Senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți. 2. Fig. Sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva. – Greu + suf. -eață. (Sursa: DEX '98 )
GREÁȚĂ gréțurif. 1) Senzație neplăcută (însoțită de vomă), provocată, în special, de tulburări digestive. 2) fig. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; scârbă; dezgust; aversiune; silă; antipatie. [G.-D. greței] /greu + suf. ~eață (Sursa: NODEX )
GREÁȚĂ s. v. greu, greutate, încărcătură, povară, sarcină. (Sursa: Sinonime )
GREÁȚĂ s. 1. (FIZIOL.) (pop.) plecate (pl.), (înv. și reg.) slădici. (A mâncat ceva care i-a produs ~.)2. v. dezgust. (Sursa: Sinonime )
greáță (-éțuri), s. f. – 1. (Înv.) Greutate, apăsare. – 2. Lehamite, silă. – 3. Scîrbă, greață. – Mr. greață. De la greu, sau mai curînd de la grea, cu suf. abstract -eață (DAR). Der. directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă. – Der. grețos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros); îngreța, vb. (a face silă); îngrețălui, vb. (a îngrețoșa); îngrețoșa, vb. (a face greață). (Sursa: DER )
greáță s. f., g.-d. art. gréței; pl. gréțuri (Sursa: Ortografic )
