Dex.Ro Mobile
GRAVÚRĂ, (3) gravuri, s. f. 1. Gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea artistică este obținută prin reproducerea după o placă pe a cărei suprafață a fost trasat sau gravat desenul, în adâncime sau în relief. ♦ Arta sau tehnica gravorului. 3. Placă de cupru, de piatră etc. pe care s-a gravat o imagine spre a fi reprodusă; p. ext. imaginea reprodusă după o astfel de placă. V. stampă. – Din fr. gravure. (Sursa: DEX '98 )

GRAVÚRĂ s.f. 1. Arta de a grava; gravare. 2. Gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. Placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. ♦ Stampă. [< fr. gravure, cf. germ. Gravüre]. (Sursa: DN )

GRAVÚRĂ s. f. 1. arta de a grava; gravare. 2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul. 3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere. 4. imagine obținută prin gravare; stampă. (< fr. gravure) (Sursa: MDN )

GRAVÚRĂ s. 1. gravare. (Operația de ~.) 2. (concr.) stampă, (înv.) săpătură. (O ~ în lemn.) (Sursa: Sinonime )

gravúră s. f., g.-d. art. gravúrii; (plăci, stampe) pl. gravúri (Sursa: Ortografic )

GRAVÚRĂ ~i f. 1) Arta gravării; măiestria de a grava. 2) Lucrare realizată de un gravor. 3) Imagine obținută prin reproducerea de pe o placă gravată sau litografică; stampă. /<fr. gravure (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
gravură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gravu gravura
plural gravuri gravurile
genitiv-dativ singular gravuri gravurii
plural gravuri gravurilor
vocativ singular gravură, gravuro
plural gravurilor