(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
A avea ceva la activul său = a fi autorul unei acțiuni (grave)
A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav)
A face dramă din ceva = a exagera gravitatea unei situații
A fi ( sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte
A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei
A ieși (sau a se auzi) ca din (sau dintr-o) pivniță = (despre voce) a ieși (sau a se auzi) de departe sau cu timbrul scăzut, profund, grav
A o lua în tragic = a acorda unei întâmplări (neplăcute) o gravitate exagerată
A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune gravă pe seama cuiva
A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A vorbi ca din pivniță = a vorbi cu timbrul scăzut, profund, grav
A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
Floare la ureche = lucru de puțină importanță sau gravitate, foarte ușor de rezolvat
Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nici o nenorocire
GRAV, -Ă,gravi, -e, adj. 1. Care este extrem de important prin consecințele neplăcute pe care le poate avea, care poate avea urmări rele; p. ext. important. ♦ (Despre boli, răni) Periculos, primejdios; care poate provoca moartea. 2. (Despre oameni, despre figura, privirea sau manifestările lor) Foarte serios, sever; solemn. 3. (Despre voce, sunete, ton, timbru) Care se află la registrul cel mai de jos; jos, profund, adânc, gros. 4. (În sintagma) Accent grav = accent (orientat oblic de la stânga la dreapta) purtat în unele limbi de o vocală deschisă. – Din fr. grave, lat. gravis. (Sursa: DEX '98 )
GRAV1adv. Foarte tare; rău. A fi ~ rănit. /<fr. grave, lat. gravis (Sursa: NODEX )
GRAV2 ~ă (~i, ~e) 1) Care prezintă un mare pericol; susceptibil să aibă consecințe serioase; greu. Crimă ~ă. 2) Care necesită o atenție deosebită; cu multă pondere. Problemă ~ă. 3)(despre oameni și despre manifestările lor) Care vădește multă seriozitate și demnitate; foarte serios. Gest ~. 4)(despre voci, sunete, tonuri) Care are un timbru gros; profund; jos. 5): Accent ~ semn diacritic orientat oblic de la stânga la dreapta, care se pune în unele limbi pentru a nota timbrul vocalelor deschise sau pentru a distinge anumite omonime. /<fr. grave, lat. gravis (Sursa: NODEX )
GRAV, -Ăadj.1. Care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări grele; greu. ♦ Serios, important, însemnat. 2. Serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. Care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4.Accent grav = accent purtat în unele limbi de o vocală deschisă. [< fr., it. grave, cf. lat. gravis – greu]. (Sursa: DN )
GRAV, -Ăadj. 1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important. ◊ (despre boli, răni) periculos. 2. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid. 3. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas. 4. accent ~ = accent (,) care notează în unele limbi o vocală deschisă. (< fr. grave, lat. gravis) (Sursa: MDN )
GRAV adj., adv. 1. adj. greu, malign, periculos, primejdios, serios, (rar) sever, (fam.) urât. (O boală ~; o formă ~ a bolii.)2. adv. foarte, greu, rău, serios, tare. (E ~ bolnav.)3. adj. v. critic. 4. adj. v. serios. 5. adj. v. serios. 6. adj. v. gros. 7. adj. v. sobru. (Sursa: Sinonime )
Grav ≠ burlesc, ușor (Sursa: Antonime )
grav adj. m., pl. gravi; f. sg. grávă, pl. gráve (Sursa: Ortografic )
