GRĂÚNTE,grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; bob1, boabă. ◊ Expr. Cât un grăunte de muștar = foarte mic. 2. Mic obiect asemănător cu un grăunte (1), izolat dintr-o masă de obiecte asemănătoare sau desprins dintr-un obiect mai mare. Grăunte de sare.3. Cristal metalic de formă neregulată care rezultă dintr-un cristal elementar în urma solidificării sau a tratamentelor termice. [Var.: grăúnț s. n., grăúnță s. f.] – Refăcut din pl. grăunți (< lat. *granuceum). (Sursa: DEX '98 )
GRĂÚNȚ,grăunțe, s. n. V. grăunte. (Sursa: DEX '98 )
GRĂÚNȚĂ,grăunțe, s. f. V. grăunte. (Sursa: DEX '98 )
GRĂÚNTE ~țim. 1) Sămânță a unor plante, în special a cerealelor; bob. ◊ Cât un ~ de muștar foarte mic. 2) și fig. Părticică din ceva. ~ de nisip. ~ de adevăr. /<lat. granuceum (Sursa: NODEX )
GRĂÚNTE s. 1. v. bob. 2.(CHIM.) grăunte cristalin = cristalit. (Sursa: Sinonime )
GRĂÚNTE s. v. mișină. (Sursa: Sinonime )
grắunț (grăúnțe), s. n. – 1. Bob. – 2. Sămînță, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic și sferic. – Var. grăunte, grăunță. Mr. grăunț, gărnuț. Lat. *granutium sau, după Densusianu, Rom., XXXIII, 279, Candrea-Dens., 765, Pascu, I, 95 și DAR, lat. *granuceum (Pușcariu 730 propunea forma lat. *granuculum, care ar fi dus la alt rezultat), cf. grîu. Fonetismul nu este clar. Cum rezultatul din lat. trebuia să fie în orice caz grănuț, ca în mr., trebuie presupus că s-a adăugat un infix nazal (cf. Pușcariu, Diminutiv., 148), *grănunț, cu disimilare ulterioară. Această explicație este valabilă și dacă plecăm de la grîu, în forma sa primitivă grănu (ca în mr.), cu suf. dim. -uț. – Der. grăunțar, s. n. (regulator la piatra morii de grîu); grăunțos, adj. (granulos); grăunți, vb. (a granula; a face boabe); îngrăunța, vb. (a rotunji; a da nutreț animalelor), cuvînt rar. (Sursa: DER )
grăúnte s. m., pl. grăúnți (Sursa: Ortografic )
grăúnțe s. f. pl. (sg. grăúnță) (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
grăunte substantiv masculin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
grăunte
grăuntele
plural
grăunți
grăunții
genitiv-dativ
singular
grăunte
grăuntelui
plural
grăunți
grăunților
vocativ
singular
grăunte
plural
grăunților
grăunț substantiv neutru
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
grăunț
grăunțul
plural
grăunțe
grăunțele
genitiv-dativ
singular
grăunț
grăunțului
plural
grăunțe
grăunțelor
vocativ
singular
—
plural
—
grăunță substantiv feminin
nearticulat
articulat
nominativ-acuzativ
singular
grăunță
grăunța
plural
grăunțe
grăunțele
genitiv-dativ
singular
grăunțe
grăunței
plural
grăunțe
grăunțelor
vocativ
singular
grăunță, grăunțo
plural
grăunțelor
grăunțe
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
