GRATULÁ, gratulez, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Astăzi rar) A (se) felicita; a (se) lăuda. – Din lat. gratulari, it. gratulare. (Sursa: DEX '98 )
GRATULÁ vb. I. tr., refl. (Rar) A (se) felicita. [Cf. germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari]. (Sursa: DN )
GRATULÁ vb. tr., refl. a (se) felicita. (< germ. gratulieren, it. gratulare, lat. gratulari) (Sursa: MDN )
GRATULÁ vb. v. felicita. (Sursa: Sinonime )
gratulá vb., ind. prez. 1 sg. gratuléz, 3 sg. și pl. gratuleáză (Sursa: Ortografic )
A GRATULÁ ~éz tranz. A trata cu urări de bine în legătură cu un eveniment; a felicita. /<lat. gratulari (Sursa: NODEX )
| gratula verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) gratula | gratulare | gratulat | gratulând | singular | plural |
| gratulează | gratulați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | gratulez | (să) gratulez | gratulam | gratulai | gratulasem |
| a II-a (tu) | gratulezi | (să) gratulezi | gratulai | gratulași | gratulaseși |
| a III-a (el, ea) | gratulează | (să) gratuleze | gratula | gratulă | gratulase |
| plural | I (noi) | gratulăm | (să) gratulăm | gratulam | gratularăm | gratulaserăm, gratulasem* |
| a II-a (voi) | gratulați | (să) gratulați | gratulați | gratularăți | gratulaserăți, gratulaseți* |
| a III-a (ei, ele) | gratulează | (să) gratuleze | gratulau | gratulară | gratulaseră |
* Formă nerecomandată
