GRATIFICÁRE,gratificări, s. f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei. – V. gratifica. (Sursa: DEX '98 )
GRATIFICÁREs.f. Acțiunea de a gratifica și rezultatul ei; gratificație. [< gratifica]. (Sursa: DN )
gratificáre s. f., g.-d. art. gratificării; pl. gratificări (Sursa: Ortografic )
GRATIFICÁ,gratífic, vb. I. Tranz. A acorda cuiva o gratificație, o favoare sau o răsplată. ♦ Fig. A atribui cuiva ceva. – Din fr. gratifier, lat. gratificare. (Sursa: DEX '98 )
A GRATIFICÁ gratífictranz. (persoane) A răsplăti printr-o gratificație. /<lat. gratificari, fr. gratifier (Sursa: NODEX )
GRATIFICÁvb. I. tr. A da cuiva o răsplată, a acorda o favoare. [P.i. gratífic, 3,6 -că. / < lat., it. gratificare, cf. fr. gratifier]. (Sursa: DN )
GRATIFICÁvb. tr. a acorda o recompensă, o favoare. ◊ (fig.) a atribui cuiva ceva. (< fr. gratifier, lat. gratificare) (Sursa: MDN )
gratificá vb., ind. prez. 1 sg. gratífic, 3 sg. și pl. gratífică (Sursa: Ortografic )
