GRAȚIÁ,grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare. (Sursa: DEX '98 )
GRAȚIÉRE,grațieri, s. f. Acțiunea de a grația și rezultatul ei. [Pr.: -ți-e-] – V. grația. (Sursa: DEX '98 )
A GRAȚIÁ ~éztranz. (condamnați) A scuti de pedeapsă printr-o grațiere. /<fr. gracier (Sursa: NODEX )
GRAȚIÉRE ~if. 1) v. A GRAȚIA. 2) Favoare acordată cuiva constând în absolvirea de o pedeapsă; iertare a unui păcat. 3) Act prin care se acordă cuiva o astfel de favoare. /v. a grația (Sursa: NODEX )
GRAȚIÁvb. I. tr. A ierta un condamnat de pedeapsă. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. gracier, it. graziare]. (Sursa: DN )
GRAȚIÉREs.f. Iertare de pedeapsă a unui condamnat. [< grația]. (Sursa: DN )
GRAȚIÁvb. tr. a suspenda executarea pedepsei unui condamnat sau a o comuta în alta mai ușoară. (< fr. gracier, it. graziare) (Sursa: MDN )
GRAȚIÁ vb. (JUR.) (înv.) a pardona. (A ~ un condamnat.) (Sursa: Sinonime )
GRAȚIÉRE s. (JUR.) (înv.) grație. (Condamnatul a obținut ~.) (Sursa: Sinonime )
A grația ≠ a condamna (Sursa: Antonime )
Grațiere ≠ condamnare (Sursa: Antonime )
grațiá vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. grațiéz, 3 sg. și pl. grațiáză, 1 pl. grațiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. grațiéze; ger. grațiínd (sil. -ți-ind) (Sursa: Ortografic )
grațiére s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art grațiérii; pl. grațiéri (Sursa: Ortografic )
