Dex.Ro Mobile
GRÁNGUR, granguri, s. m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp și negre pe aripi și pe coadă (la bărbătuș) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb și aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ștab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s. m.] – Lat. galgulus (=galbulus). (Sursa: DEX '98 )

GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) domnișor, pișcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor. (Sursa: Sinonime )

grángur (gránguri), s. m. – 1. Pasăre cîntătoare cu penele galbene (Oriolus galbula). – 2. Ștab, om puternic. – Mr. galgur „galben verzui”. Lat. galgŭlus (Pușcariu 725; Candrea-Dens., 748; REW 3647; DAR; Rosetti, I, 167), cf. sp. gálgulo. Pentru sensul 2, cf. celălalt nume al păsării, domnișor. (Sursa: DER )

grángur s. m., pl. gránguri (Sursa: Ortografic )

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben și negru la mascul și verde împestrițat cu alb la femelă (care trăiește în păduri și livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziție socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
grangur   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular grangur grangurul
plural granguri grangurii
genitiv-dativ singular grangur grangurului
plural granguri grangurilor
vocativ singular
plural