GRANDOÁRE, grandori, s. f. (Livr.) Aspect măreț, maiestuos, falnic, impunător; măreție, grandiozitate. – Din fr. grandeur. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GRANDOÁRE s.f. Măreție. [Gen. -orii. / cf. fr. grandeur, it. grandore]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GRANDOÁRE s. f. însușirea de a fi grandios; măreție; strălucire, splendoare. (< fr. grandeur) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

GRANDOÁRE s. 1. măreție, monumentalitate, splendoare. (~ unui palat.) 2. v. măreție. 3. măreție, solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Grandoare ≠ mizerie (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

grandoáre s. f., g.-d. art. grandórii; pl. grandóri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GRANDOÁRE ~óri f. Caracter grandios; măreție; monumentalitate. /<fr. grandeur (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard