GRAMÁTICĂ, gramatici, s. f. Ansamblu de reguli cu privire la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții; ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul structurii gramaticale a unei limbi sau, p. ext., cu studiul tuturor elementelor constitutive ale unei limbi. ♦ Manual care studiază aceste elemente. – Din lat. grammatica. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GRAMÁTICĂ s.f. Totalitatea regulilor privitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții și fraze; ramură a lingvisticii care studiază aceste reguli. ♦ Manual, tratat, carte care cuprinde un studiu asupra regulilor gramaticale. [< lat. grammatica, cf. it. grammatica, germ. Grammatik]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GRAMÁTICĂ s. f. 1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții. 2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa). 3. (p. a**l.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe. ◊ (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj. (< lat. grammatica) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

gramátică s. f., g.-d. art. gramáticii; pl. gramátici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GRAMÁTIC, -Ă, gramatici, -ce, s. m. și f. Gramatician. – Din ngr. ghrammatikós, lat. grammaticus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GRAMÁTIC ~ci m. înv. 1) Specialist în gramatică. 2) Autor de gramatici. /<lat. grammaticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GRAMÁTICĂ ~ci f. 1) Ansamblu de reguli privitoare la modificarea formei cuvintelor și îmbinarea lor în propoziții. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul modificării formei cuvintelor și al îmbinării lor în propoziții. /<lat. grammatica (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

gramátic (gramatician) s. m., pl. gramátici (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard