GRÁBNIC, -Ă,grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic. (Sursa: DEX '98 )
GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent. (Sursa: Sinonime )
Grabnic ≠ încet (Sursa: Antonime )
grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice (Sursa: Ortografic )
GRÁBNIC ~că (~ci, ~ce)și adverbial 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește grabă; cu grabă. 2) Care trebuie realizat cât mai degrabă; de neamânat; urgent. /grabă + suf. ~nic (Sursa: NODEX )
