Dex grăbi, grabi, definiţie grăbi, dex.ro Mobile

A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
A da pinteni = a) a împunge, a îmboldi calul cu pintenii pentru a-l face să meargă mai repede; b) a (se) zori, a (se) grăbi
A pune grabă = a se grăbi
A sta (sau a ședea) ca pe jăratic = a fi extrem de nerăbdător și de neliniștit sau a fi foarte grăbit
A umbla forfota = a umbla grăbit (și fără rost) de colo până colo; a forfoti
A întinde pasul = a merge cu pași mari și grăbiți
A ședea (ca) pe ghimpi (sau pe foc, pe ace) = a fi nerăbdător și îngrijorat; a fi grăbit să plece
Cu (mare) grăbire = grabnic, repede
De mântuială = superficial, grăbit, prost
Pe fugă = repede, grăbit
Stai puțin (sau un pic, cu binișorul etc.) = ai (puțină) răbdare, nu te grăbi
a se purta sabá = a merge repede, a se grăbi
a-i fi (cuiva) de păzeală = a fi grăbit

GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. Refl., intranz. și tranz. A acționa sau a face pe cineva să acționeze (mai) repede; a-și iuți sau a face să-și iuțească mișcările, mersul. ♦ Tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârșească mai repede; a urgenta, a zori, a iuți, a accelera, a devansa. ♦ Refl. A acționa, a face ceva prea în grabă și fără prea multă chibzuială; a se pripi. – Din bg. grabja (se). (Sursa: DEX '98 )

A GRĂBÍ ~ésc tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid; a pripi; a accelera; a urgenta; a precipita; a zori. 2) A face să se grăbească. /<bulg. grabja (Sursa: NODEX )

GRĂBÍ vb. 1. a (se) iuți, a (se) zori, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curânda, a (se) sârgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. v. precipita. 3. v. zori. 4. a se zori, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. v. accelera. 6. a devansa. (A ~ muncile agricole.) 7. a se pripi. (Te rog să nu te ~ în luarea deciziei.) (Sursa: Sinonime )

grăbí (grăbésc, grăbít), vb. – 1. A face pe cineva să acționeze mai repede, a zori. – 2. (Refl.) A acționa mai repede, a se zori, a da zor. – 3. A forța, a face ceva în mod pripit. Sl. grabiti „a răpi” (Miklosich, Lexicon, 140; Cihac, II, 126; DAR). Sensul din rom. lipsește la toți der. din sl.; pare normal din punct de vedere semantic (cf. lat. rapidus de la rapere), însă este ciudată modificarea, specifică numai rom. Cf. grabă, greblă. Der. grabă, s. f. (iuțeală, zor); degrabă, adv. (rapid; mai degrabă, mai curînd); grăbită, s. f. (Trans., specie de pîine mare); grăbiță, s. f. (aluat de pîine cu care se încearcă cuptorul); grăbitor, s. m. (struguri timpurii); grabnic, adj. (care se grăbește; precipitat; timpuriu; prematur; neprevăzut); negrabnic, adj. (înv., calm); grăbnicie, s. f. (zor). (Sursa: DER )

grăbi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) grăbi	grăbire	grăbit	grăbind	singular	plural
		(a) grăbi	grăbire	grăbit	grăbind	grăbește	grăbiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	grăbesc	(să) grăbesc	grăbeam	grăbii	grăbisem
	a II-a (tu)	grăbești	(să) grăbești	grăbeai	grăbiși	grăbiseși
	a III-a (el, ea)	grăbește	(să) grăbească	grăbea	grăbi	grăbise
plural	I (noi)	grăbim	(să) grăbim	grăbeam	grăbirăm	grăbiserăm, grăbisem*
	a II-a (voi)	grăbiți	(să) grăbiți	grăbeați	grăbirăți	grăbiserăți, grăbiseți*
	a III-a (ei, ele)	grăbesc	(să) grăbească	grăbeau	grăbiră	grăbiseră

* Formă nerecomandată