Dex grabă, graba, definiţie grabă, dex.ro Mobile

A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp
A o croi la fugă = a fugi în cea mai mare grabă (spre a scăpa de o primejdie)
A pune grabă = a se grăbi
A-i trage (sau a-i da) o pârpăleală (bună) = a lucra, a acționa cu mare grabă; a-i da zor; a face un lucru superficial
Cu zor sau cu tot zorul = în grabă, repede
Iavaș-iavaș = încet, binișor, fără grabă
La repezeală = foarte repede, în mare grabă
Mai degrabă = mai ușor, mai curând
Tiva, băiete! = pe-aici ți-e drumul! pleacă în grabă! „mă duc”
Val-vârtej = în mare grabă, foarte repede; vijelios
Zor-zor = în mare grabă
a da năgrabă = a năvăli, a se năpusti, a tăbărî (asupra cuiva)
a fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare
a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă
a o schelma = a fugi (în mare grabă și pe furiș), a o șterge, a o tuli, a o lua la sănătoasa
nimara = în grabă, pe nimerite
În grabă sau în graba mare = grabnic, repede
Îndata-mare = în cea mai mare grabă

GRÁBĂ s. f. Tendință, intenție, dorință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuțeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ◊ Loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )

GRÁBĂ f. Tendință de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. ◊ În ~ repede; în pripă. În ~ mare foarte repede. ~a strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbi (Sursa: NODEX )

GRÁBĂ s. 1. iuțeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. și pop.) repejune. (A făcut ceva în mare ~.) 2. v. urgență. 3. precipitare, precipitație, pripă, pripeală, pripire, zor. (~ strică treaba.) (Sursa: Sinonime )

grabă substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	grabă	graba
nominativ-acuzativ	plural	—	—
genitiv-dativ	singular	grabe	grabei
genitiv-dativ	plural	—	—
vocativ	singular	grabă, grabo
vocativ	plural	—