GRĂDINĂRÍE, (2) grădinării, s. f. 1. Grădinărit. 2. Grădină (1). – Grădinar + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
GRĂDINĂRÍE f. Ocupație a grădinarului. /grădinar + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
GRĂDINĂRÍE s. v. horticultură. (Sursa: Sinonime )
grădinăríe s. f., art. grădinăría, g.-d. art. grădinăríei; (grădini) pl. grădinăríi, art. grădinăríile (Sursa: Ortografic )
| grădinărie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | grădinărie | grădinăria |
| plural | grădinării | grădinăriile |
| genitiv-dativ | singular | grădinării | grădinăriei |
| plural | grădinării | grădinăriilor |
| vocativ | singular | grădinărie, grădinărio |
| plural | grădinăriilor |
