Dex goni, goni, definiţie goni, dex.ro Mobile

(A fi ori a se afla) pe patul de moarte sau pe patul morții = (a fi) în agonie
A da cuiva zbranca = a izgoni pe cineva, a-l lăsa pe drumuri
A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă
A pune (pe cineva) pe goană sau a lua (pe cineva) la goană = a goni; a fugări
A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări
A trage să moară = a fi în agonie, a-și trăi ultimele clipe
A trăi din seul său = a trăi numai din ceea ce a agonisit singur; a trăi din resurse proprii
A(-i) da cuiva stupai = a goni pe cineva, a mâna din urmă, a alunga
În agonie = pe moarte
În agonie = pe moarte; muribund
Între viață și moarte = în agonie, aproape de moarte

GONÍ, gonesc, vb. IV. 1. Tranz. A fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor. ◊ Refl. recipr. Păsările se goneau printre ramuri. ♦ Fig. (Înv.) A urmări (o țintă, un ideal). 2. Tranz. A alunga, a izgoni. 3. Intranz. A alerga, a fugi. 4. Refl. și intranz. (Despre vitele cornute) A se împreuna (spre a se reproduce). – Din sl. goniti. (Sursa: DEX '98 )

GONÍ vb. 1. v. alerga. 2. v. fugări. 3. v. hăitui. 4. v. respinge. 5. v. surghiuni. 6. v. izgoni. 7. v. împerechea. (Sursa: Sinonime )

goní (gonésc, gonít), vb. – A alunga, a izgoni. – 2. A urmări, a vîna, a hăitui. – 3. A vîna, a merge la vînătoare. – 4. A urmări, a sîcîi, a chinui. – 5. A fugi după cineva, a urmări în fugă, a căuta. – 6. A se grăbi. – 7. A se împreuna taurii cu vacile. – Mr. agunescu, agunire. Sl. goniti (Miklosich, Lexicon, 136; Cihac, II, 124; Conev 57), cf. bg. goniă, sb. goniti. Se folosește și în formele der. izgoni și prigoni. Der. goană, s. f. (urmărire; vînătoare; împreunarea taurului cu vaca; alergare); gonitură, s. f. (înv., urmărire); gonaci, s. m. (urmăritor; hăitaș; explorator; bidiviu; insectă, Hydrometra paludum); gonaș, s. m. (Mold., urmăritor); goniță, s. f. (vacă în călduri; împreunarea taurului cu vaca; insectă, Grynus natator); gonițar, s. m. (insectă, Hydrometra paludum); gonitor, s. m. (urmăritor; taur; vacă în călduri; cîine de vînătoare; constelația Taurului; insectă, Hydrometra paludum); gonitorie, s. f. (epoca împreunării taurilor cu vacile). (Sursa: DER )

goní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. gonésc, imperf. 3 sg. goneá; conj. prez. 3 sg. și pl. goneáscă (Sursa: Ortografic )

A GONÍ ~ésc 1. tranz. 1) (ființe) A face să fugă, alergând din urmă; a fugări. 2) (animale sau păsări de vânătoare) A alunga îndreptând spre locul de pândă al vânătorilor. 3) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a izgoni; a alunga. 2. intranz. A se mișca foarte repede. /<sl. goniti (Sursa: NODEX )

A SE GONÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre vitele cornute) A se împerechea în vederea reproducerii. /<sl. goniti (Sursa: NODEX )

goni verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) goni	gonire	gonit	gonind	singular	plural
		(a) goni	gonire	gonit	gonind	gonește	goniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	gonesc	(să) gonesc	goneam	gonii	gonisem
	a II-a (tu)	gonești	(să) gonești	goneai	goniși	goniseși
	a III-a (el, ea)	gonește	(să) gonească	gonea	goni	gonise
plural	I (noi)	gonim	(să) gonim	goneam	gonirăm	goniserăm, gonisem*
	a II-a (voi)	goniți	(să) goniți	goneați	gonirăți	goniserăți, goniseți*
	a III-a (ei, ele)	gonesc	(să) gonească	goneau	goniră	goniseră

* Formă nerecomandată