gominá2 vb. refl. A-și pomăda părul cu gomina1. (< fr. /se/ gominer) (Sursa: MDN )
gómina1 s.f. Pomadă pentru păr. (< fr. gomina, n. com.) (Sursa: MDN )
gominá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. gomineáză (Sursa: Ortografic )
gómina s. f. (Sursa: Ortografic )
| gomina (vb.) verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) gomina | gominare | gominat | gominând | singular | plural |
| gominează | gominați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | gominez | (să) gominez | gominam | gominai | gominasem |
| a II-a (tu) | gominezi | (să) gominezi | gominai | gominași | gominaseși |
| a III-a (el, ea) | gominează | (să) gomineze | gomina | gomină | gominase |
| plural | I (noi) | gominăm | (să) gominăm | gominam | gominarăm | gominaserăm, gominasem* |
| a II-a (voi) | gominați | (să) gominați | gominați | gominarăți | gominaserăți, gominaseți* |
| a III-a (ei, ele) | gominează | (să) gomineze | gominau | gominară | gominaseră |
* Formă nerecomandată
| gomina (s.f.) substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | gomina | gomina |
| plural | gomine | gominele |
| genitiv-dativ | singular | gomine | gominei |
| plural | gomine | gominelor |
| vocativ | singular | gomino |
| plural | gominelor |
