Dex.Ro Mobile
GOGONEÁ, gogonele, s. f. (Mai ales la pl.) Fructul neajuns la maturitate al pătlăgelelor roșii, de culoare verde sau verde-roșiatică, din care se fac murături. – Gogon (reg. „mic obiect sferic” – et. nec.) + suf. -ea. (Sursa: DEX '98 )

gogoneá s. f., art. gogoneáua, g.-d. art. gogonélei; pl. gogonéle (Sursa: Ortografic )

GOGONEÁ ~éle f. mai ales la pl. reg. Tomată verde, neajunsă la maturitate, folosită pentru murături. [Art. gogoneaua] /Din înv. gogon + suf. ~ea (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
gogonea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular gogonea gogoneaua
plural gogonele gogonelele
genitiv-dativ singular gogonele gogonelei
plural gogonele gogonelelor
vocativ singular gogonea
plural gogonelelor