GNÓSTIC, -Ă, gnostici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține gnosticismului, privitor la gnosticism. 2. S. m. și f., adj. (Persoană, gânditor) care aderă la gnosticism, susține gnosticismul. – Din fr. gnostique. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GNÓSTIC, -Ă adj. Referitor la cunoaștere, de cunoaștere. // s.m. și f. Adept al gnosticismului. [< fr. gnostique]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

-GNÓSTIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cunoaștere”. [< fr. -gnostique, cf. gr. gnosis – cunoaștere]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GNÓSTIC1, -Ă I. adj. referitor la cunoaștere. II. adj., s.m. f. (adept) al gnosticismului. (< fr. gnostique) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

-GNÓSTIC2 elem. gnoseo-. (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

gnóstic adj. m., s. m., pl. gnóstici; f. sg. gnóstică, pl. gnóstice (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GNÓSTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de gnosticism; propriu gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

GNÓSTIC2 ~ci m. Adept al gnosticismului. /<fr. gnostique, lat. gnosticus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard