GNOM, gnomi, s. m. Fiecare dintre spiritele despre care se credea că locuiesc în interiorul pământului, păzind bogățiile lui ascunse. – Din fr. gnome. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

GNOM s.m. (Mit.) Spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile îngropate acolo. [< fr. gnome, cf. it. gnomo, lat. gnomus]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GNOM s.n. (Liv.) Sentință, proverb, maximă; zicătoare, cugetare, moto. [< it. gnome, cf. gr. gnome]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

GNOM1 s. m. (mit.) spirit despre care se credea că locuiește în fundul pământului, păzind comorile; spiriduș. (< fr. gnome, lat. gnomus) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

GNOM2 s. n. sentință, maximă; cugetare, moto. (< gr. gnome) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

GNOM3(O)-, -GNOMÍE elem. „cugetare, maximă; sentință”. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

gnom s. m., pl. gnomi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

GNOM ~i m. Mic personaj din povești, slut și deformat, care ar locui în interiorul pământului, păzind comorile ascunse. /<lat. gnomus, fr. gnome (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

gnom(o)-, -gnomie elem. Cugetare, maximă; sentință. (< fr. gnom/o/-, -gmonie, cf. gr. gnome, inteligență) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard