GLOÁBĂ,gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa. (Sursa: DEX '98 )
GLOÁBĂ s. 1. v. mârțoagă. 2.(IST.) (reg.) ispașă, tălpășag. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.)3.(IST.) herâie, zavescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.) (Sursa: Sinonime )
GLOÁBĂ s. v. amendă, penalitate, penali-zare. (Sursa: Sinonime )
gloábă (gloábe), s. f. – 1. Amendă. – 2. Mîrțoagă. – Megl. gloabă. Sl. (bg., sb.) globa „pedeapsă” (Miklosich, Lexicon, 129; Meyer 140; Berneker 305), cf. alb. gjobë, ngr. γλάμπα. Sensul 2 se explică desigur prin obiceiul de a plăti amenzile în natură, fapt pentru care se alegeau caii cei mai proști, cf. pui de bodaproste. – Der. globi, vb. (a pune amendă, a pedepsi); globnic, s. m. (înv., persoană care strîngea amenzile), din sl. globĭnikŭ. (Sursa: DER )
gloábă s. f., g.-d. art. gloábei; pl. gloábe (Sursa: Ortografic )
GLOÁBĂ ~ef. 1) Cal (bătrân) slab și fără putere; mârțoagă. 2) înv. Amendă plătită de persoana care săvârșea un delict sau o crimă. /<sl. globa (Sursa: NODEX )
