GIURGIUVEÁ,giurgiuvele, s. f. V. cercevea. (Sursa: DEX '98 )
cerceveá f., pl. ele (turc. čerčive, čerčeve, cadru, pervaz, cercevea, d. pers. čarčive, adică „patru lemne”). Cadru care ține geamurile ferestreĭ. – Și cĭurcĭuvea (Mold.), cĭorcĭovea, gĭurgĭuvea (Munt.) și gergevea (Munt. vest). (Sursa: Scriban )
